Poate titlul v-a speriat puțin – și poate justificat. Dorim tot ce este cel mai bun pentru copii și, prin urmare, este firesc să-i ajutăm. Însă ne referim la un ajutor cu totul diferit. În dezvoltarea psihomotorie este important să se procedeze corect – încât copilul să nu sară nicio etapă de dezvoltare, mai întâi să se întoarcă, apoi să se meargă de-a bușilea, să stea în fund. Să învețe să stea în picioare și să umble singur fără ajutorul nostru sau a diferitelor ajutoare sau acceleratoare. Doar așa poate să crească din el un adult sănătos și puternic.
1. Așezarea
Cândva toți obișnuiam să stăm în fund la șase luni. Rezemați, cu spatele strâmb, dar am stat în fund! Deși am suferit apoi de dureri abdominale, de probleme de concentrare la școală, mulți dintre noi avem probleme la vârsta maturității cu dureri ale coloanei cervicale sau alte probleme neurologice, pentru care este responsabilă punerea în fund precoce, nimeni la acea vreme nu a atras atenție mămicilor. Astăzi majoritatea pediatrilor vă va atenționa. Așa că lăsați copilul să se așeze singur din poziția înclinată (de obicei simultan sau la scurt timp după începerea mersului de-a bușilea).
2. Prinderea în timpul căderilor
Capul copilului este adaptat la căderi. Până în jurul celei de-a 18-a luni căderile copilului în cap de la o înălțime mai mică decât înălțimea copilului se sfârșesc doar într-un procent mic cu vătămări reale (cu excepția cazului în care cade într-adevăr nefericit, de exemplu pe o margine ascuțită). Dacă prindeți copil în timpul căderii, puteți să îl răniți mai tare. În plus va învăța să se bazeze pe ajutorul Dvs. și când dintr-o dată nu o să fiți acolo și el va porni singur pe scări, nimeni nu îl va prinde în momentul critic. Dacă veți corecta copilul doar verbal , îl instruiți să coboare mai întâi cu picioarele și apoi cu fundulețul, exact așa cum coboară de pe canapea, îl veți orienta și își va fixa o astfel de mișcare și în fața scărilor sau a altui obstacol începe instinctiv să se așeze.
IMPORTANT: Verificați cu atenție copilul după orice lovitură în cap. Dacă nu are răni vizibile, urmăriți reacțiile lui. Dacă a început să plângă la mai mult de 10 secunde după lovitură (și nu a intrat în panică doar din cauza reacției Dvs.), dacă a început să vomite, este adormit, moleșit sau are alte probleme de comportament sau nu vă plac irișii lui, apelați imediat la asistență medicală. La fel și în cazul sângerării din urechi sau nas (dacă nu s-a lovit la nas). Poate fi vorba despre simptome ale unei vătămări interne. Urmăriți copilul 72 de ore după cădere.
3. Ridicarea
Începe copilul Dvs. să se ridice pe lângă mobilă și acest lucru în distrează foarte mult? Vrea să se ridice în picioare aproape tot timpul? Lăsați-l, dar nu-l ridicați niciodată. Însă aveți grijă ca copilul să se ridice sprijinit de picioare (după modelul cavalerului, poziția cu genunchiul îndoit), niciodată nu prin tragerea de mâini. Trebuie să-și întărească mai ales mușchii picioarelor, spatelui și al abdomenului, pentru a putea sta mai târziu singur și să înceapă treptat să meargă singur. Ridicându-l să stea în picioare, doar îl veți slăbi.
4. Punerea în mână
Dacă îi veți pune întotdeauna în mână copilului tot ceea ce va indica cu degetul, de asemenea nu-l veți ajuta. Copilul trebuie să fie motivat să facă mișcarea sau să prindă singur obiectul în mână în modalitatea în care consideră el și să învețe din eventualul eșec și data următoare să facă mișcarea altfel. Dacă punem copilului totul în mână, îl copleșim cu zeci de jucării în țarc, îi vom îngreuna calea spre dezvoltarea unei mișcări libere și sănătoasă.
5. Ținerea de mână
Aceasta să nu o faceți niciodată. Să țineți copilul de mâinile ridicate deasupra nivelului urechilor, literalmente atârnat de ele și acesta doar trage un picior după celălalt sau din reflex se ridică în vârful picioarelor, aceasta nu este o exersare a mersului! Copilul trebuie să învețe să meargă singur. Este un sistem complet diferit decât cel cu ajutorul părinților. Pe lângă faptul că privăm copilul de capacitatea de a-și adapta tiparele de mișcare la situații – de ex. în timpul căderii (astfel de copii cad deseori în cap, pe față sau pe spate, nu știu să folosească mâinile în timpul căderilor, deoarece au fost întotdeauna prinși de părinți), pot întâmpina diferite dificultăți ortopedice (încovoierea coloanei și durerile ulterioare) la vârsta maturității.
