Vârsta este doar o cifră. Totul este așa, cum trebuie să fi. Tot răul este bun la ceva. Și așa mai departe, toți le cunoaștem, Când am adormit pentru ultima oară în vârstă de 29 de ani, nu am putut să nu simt un sentiment ciudat. Că de mâine totul va fi altfel. Că voi fi dintr-o dată – sau treptat de mâine – cu această cifră nouă pe frunte, cumva mai bătrână, mai înceată, pe lângă. Mi-am pus întrebarea ce aș face altfel, dacă aș avea această posibilitate. Ce aș face mai repede, ce nu aș face deloc.
Cred că nimic. Pentru că atunci nu aș mai fi eu în această versiune în care stau acum aici, clar: dar cu siguranță mi-aș recomanda mai ales următoarele:
1. Să ai copii mai repede
Mi se ridică părul când cineva mă întreabă dacă planificăm al doilea copil. Nu planificăm. Copiii nu se planifică, copiii vin în viață, când aveți acel noroc. Suntem printre cei privilegiați care au reușit să conceapă copilul la prima încercare. Sunt convinsă că este așa și pentru că am fost pregătiți (bine, atunci am crezut că suntem, dar oricum este altceva, hahahaha ). Însă dacă m-aș întoarce în timp, aș încerca mai repede. Mă simt îmbătrânită, într-adevăr. Pot să fac mai puține, trezirea dis de dimineață după o noapte nedormită este mult mai grea decât la douăzeci și cinci de ani, când după două ore de somn am urcat în tren și am petrecut un weekend plin cu părinții mei. Sau după petrecere nu am dormit de loc și am mers la școală. Și corpul este mai puțin flexibil, pielea este mai puțin elastică și, deși încerc să am grijă de mine, totul merge mai GREU.
2. Ai grijă de tine
Cu acest punct a venit: nu te bronza atât de mult (ideal deloc), nu subestima controalele preventive, nu-ți pune gene false, nici unghii cu gel, de la care o să-ți revii alte XY luni. Mănâncă mai bine, fă exerciții. Cu kilogramele am avut probleme doar în pubertate și puțin timp după împlinirea vârstei de douăzeci de ani, când am avut probleme în relație și din cauza lor supraponderalitate emoțională. Dar condiția mea a fost întotdeauna slabă și simt că cu cât sunt mai bătrână, cu atât mai greu mă pun la punct în ceea ce privește fizicul – în așa fel, încât să fiu atât de puternică pe cum vreau.
3. Nu lua în serios școala
Mai ales liceul. Nu am fost starul clasei, nu am făcut parte din gașca „cool”, nu am avut prieten, am avut părinți stricți și am fost o fricoasă, deci băutul în secret în parc, la cinema sau hoinăreala prin orașul de noapte nu intrau la socoteală. De aceea m-am axat pe învățătură și obținerea rezultatelor peste medie a devenit mantra mea zilnică. Dacă m-aș întoarce în timp, m-aș dedica mai mult hobbyurilor, aș încerca școala de dans, pe care am vrut să o fac dintotdeauna, mi-aș cumpăra pânză și aș începe să pictez, așa cum am vrut din totdeauna. M-aș dezvolta altfel, nu doar prin muncă grea. Deși tocmai ea m-a însoțit după școală și datorită ei fac ceea ce fac și simt ceea ce mulți nu simt la serviciu – împlinire și satisfacție. Deci da, din nou ne întoarcem la început.
4. În numele lui Dumnezeu, nu-ți pune piercingul acela
Sau scoate-l înainte de a avea copii. Cei bătrâni spun, că îți va părea rău. Mie mi-a părut rău, cca în al doilea trimestru de sarcină, când mă agățam cu el peste tot, mă deranja, mă mânca pielea subțire în jurul lui. Așa că l-am scos, dar a fost prea târziu, gaura s-a întins la dimensiuni enorme, iar pielea mea nu s-a mai refăcut la fel ca și restul corpului. Adică, l-am avut în buric, așa cum probabil ați înțeles. Mă întreb dacă voi regreta vreodată tatuajele. Voi regreta?
5. Să ai mai puțin și să fii mai mult
Dacă m-aș întoarce în timp, aș cumpăra mai puține lucruri stupide, mai bine mai multe experiențe. Genți pline de haine la promoție cu trei coroane și pe care de fapt nu le-am purtat niciodată, le-am aruncat, vândut sau dăruit. În prezent am un dressing capsulă „plin” de modă etică și cu toate că aceasta a fost o investiție inițială majoră, de un an nu mi-am cumpărat nimic și nici nu am nevoie. Trebuie doar să adaug înainte de iarnă o pereche de ghete de calitate.
